Conducerea sub influența alcoolului rămâne una dintre cele mai întâlnite infracțiuni în sălile de judecată din România. Pentru șoferi, diferența între o simplă greșeală și un dosar penal se face la pragul de 0,80 g/l alcool pur în sânge. Dincolo de litera legii, hotărârile instanțelor ne arată însă cât de mult pot varia soluțiile – de la un simplu avertisment, la ani de supraveghere și interdicția de a conduce pentru perioade lungi – maxim 10 ani.
Chiar și atunci când instanța pronunță soluții considerate blânde
șoferul nu primește permisul înapoi imediat.
Art. 103 din OUG 195/2002 prevede că, în aceste situații, poliția dispune automat suspendarea administrativă a dreptului de a conduce timp de 180 de zile.
Asta înseamnă că, indiferent dacă judecătorul a considerat că fapta nu are pericol social ridicat, conducătorul auto tot poate rămâne pentru o perioadă de șase luni fără dreptul de a conduce. Mulți șoferi află abia ulterior, când merg la serviciul de permise, că trebuie să aștepte aceste 180 de zile.
În practică, această măsură administrativă produce un efect aproape identic cu o pedeapsă complementară temporară, chiar dacă formal nu este considerată parte din sancțiunea penală.
Renunțarea, așadar, nu este un „liber la condus”. Chiar dacă nu rămâi cu cazier și nu intri sub supravegherea probațiunii, permisul tot este suspendat. Această regulă are rolul de a transmite un mesaj de fermitate: chiar și atunci când instanța îți dă o șansă, legea rutieră îți interzice pentru o perioadă să te întorci la volan.
Amânarea aplicării pedepsei este percepută de mulți șoferi ca o salvare. Pe hârtie, înseamnă că nu:
însă amânarea poate fi însoțită de obligații suplimentare, printre care și interdicția de a conduce anumite vehicule, prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g Cod penal.
Această obligație are un efect direct și sever: pentru perioada de supraveghere, de regulă doi ani, șoferul nu are voie să conducă.
Încălcarea acestei interdicții transformă amânarea într-o condamnare cu executare. Este o capcană în care mulți șoferi cad, crezând că „au scăpat” doar pentru că nu au primit închisoare.
Un exemplu clar este cel al ofițerului judecat la Tribunalul Militar București. Deși a primit amânarea aplicării pedepsei pentru o alcoolemie de 1,72 g/l, instanța a impus și interdicția de a conduce timp de doi ani (Rejust 4f7gd8d93). Consecința practică: exact ca la o suspendare, șoferul rămâne fără permis, doar că sub o altă denumire.
Amânarea, deci, nu înseamnă „ai scăpat”. Ea trebuie citită cu atenție și înțeleasă, pentru că obligațiile complementare o pot transforma într-o sancțiune la fel de grea ca o suspendare sub supraveghere.
Pedepsele complementare nu mai sunt o excepție, ci au devenit regula în dosarele de conducere sub influența alcoolului. Codul penal prevede mai multe forme de interdicții (de exemplu, interdicția de a fi ales sau de a purta arme), dar pentru infracțiunile rutiere cea mai logică este interdicția de a conduce anumite vehicule.
După modificările din 2024, această pedeapsă nu mai e doar o opțiune a instanței. Pentru că art. 336 alin. (1) vorbește expres de „închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi”, iar art. 67 alin. (2) obligă instanța să aplice pedeapsa complementară atunci când legea o prevede, judecătorul este constrâns să o stabilească. Durata nu mai poate fi una simbolică: prin art. 66 alin. (11), intervalul a devenit 1–10 ani.
Consecința practică este că, odată condamnat pentru alcool la volan, chiar cu suspendare, șoferul va primi și o perioadă semnificativă în care nu are voie să conducă. Exemplele arată clar: la Constanța, pentru 2,87 g/l, instanța a dispus interdicția pe trei ani (Rejust 9d2554363); la Cluj, pentru 3,05 g/l, interdicția a fost de un an și șase luni (Rejust ggd6399g4). Diferențele vin din individualizarea judiciară, dar ideea este că, în toate cazurile, interdicția există.
Astfel, pedepsele complementare au trecut de la a fi o măsură opțională la a fi un instrument obligatoriu, menit să asigure că șoferii prinși băuți nu se întorc imediat în trafic.
Astăzi, conducerea sub influența alcoolului nu mai poate fi privită ca o „greșeală trecătoare” sancționată cu o amendă. Indiferent de valoarea alcoolemiei, există consecințe serioase:
La alcoolemiile mici există încă diferențe mari între soluții, dar la cele mari sancțiunile sunt ferme și aproape invariabile.
Foarte important, din 2024 nu mai există nici posibilitatea amenzii pentru infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice, iar analizand practica judiciară, am observat că pentru alcoolemii de până la 1,2g/l / 1,3g/l instanta se orientează spre renunțarea la aplicarea pedepsei, care este însă posibilă.
La alcoolemii peste aceste valori, instanța se orientează spre suspendarea sub supraveghere, diferența făcând-o termenul de supraveghere și perioada pentru care se dispune interdicția de a conduce, la alcoolemiile medii până în 2g/l perioada e mai redusă iar la alcoolemii mari, perioada de interdicție crește progresiv.
Cel mai bine e să nu consumi alcool înainte de a te urca la volan, mai ales când veniturile tale depind de deținerea unui permis de conducere.
Articolul de față reprezintă interpretarea juridică realizată de avocat Georgiana Petrov, are un caracter strict informativ și nu este adaptat situației tale concrete. Nu lua decizii juridice bazate doar pe aceste informații, ci cere întotdeauna consultanță personalizată.
Conducerea sub influența alcoolului Conducerea sub influența alcoolului
