Tatăl nu răspunde și nu se implică. Poate mama să obțină autoritatea părintească exclusivă?

Un caz din 2026 în care lipsa comunicării cu tatăl și dezinteresul acestuia au determinat instanța să acorde mamei exercitarea exclusivă a autorității părintești.

Crești copilul, te ocupi de școală și de documentele lui, dar celălalt părinte nu răspunde atunci când trebuie luate decizii importante. O asemenea situație a fost analizată într-o hotărâre din 30 octombrie 2026.

Mama a cerut să exercite singură autoritatea părintească asupra fiicei sale, explicând că absența tatălui și imposibilitatea de a comunica cu acesta îngreunau rezolvarea problemelor privind copilul.

Ce a contat în decizia instanței?

Părinții divorțaseră în Belgia, iar prin hotărârea din 2017 fusese stabilită, cu titlu provizoriu, exercitarea în comun a autorității părintești.

Mama a susținut că:

• tatăl era frecvent plecat
• nu răspundea la telefon și
• nu se implica în viața fiicei.

A invocat dificultăți privind obținerea pașaportului și întocmirea documentelor pentru școală.

Instanța a analizat:

• înscrisurile
• declarația unui martor și
• relatările copilului, ascultat în camera de consiliu.

Fiica a arătat că:

• nu se întâlnise cu tatăl în 2026
• îl văzuse o singură dată în anul anterior
• acesta nu îi răspundea la telefon.

A confirmat și lipsa comunicării dintre părinți.

Tatăl, deși legal citat, nu a depus întâmpinare. Această împrejurare nu a reprezentat o recunoaștere a susținerilor mamei; instanța și-a întemeiat soluția pe probele administrate.

De ce a fost acordată autoritatea părintească exclusivă?

Instanța a făcut distincția dintre îngrijirea zilnică a copilului și luarea deciziilor importante privind educația, sănătatea sau documentele sale.

În analiza acestui caz, judecătorul a reținut că lipsa comunicării și imposibilitatea practică de a obține răspunsuri de la tată puteau împiedica rezolvarea promptă a problemelor importante pentru minoră.

Au contat și dezinteresul real al tatălui, precum și faptul că acesta nu contribuia material la creșterea și educarea fiicei.

Instanța a apreciat că exercitarea exclusivă a autorității părintești de către mamă era în interesul superior al copilului. Soluția a rezultat din împrejurările concrete dovedite, nu doar din solicitarea unuia dintre părinți.

În final, cererea mamei a fost admisă. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.